șoca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘOCÁ, șochez, vb. I.
Tranz. A contraria pe cineva, a produce cuiva o impresie neplăcută prin vorbe, gesturi, atitudini. – Din
fr. choquer.șoca (Dicționar de neologisme, 1986)ȘOCÁ vb. I. tr. A contraria, a impresiona neplăcut; a displăcea. [< fr.
choquer].
șoca (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘOCÁ vb. tr. a impresiona neplăcut; a contraria. (< fr.
choquer)
șoca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șocá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
șocheázășoca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘOCÁ, șochez, vb. I.
Tranz. A contraria pe cineva, a produce cuiva o impresie neplăcută prin vorbe, gesturi, atitudini. — Din
fr. choquer.