șoaldă - explicat in DEX

șoaldă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘOÁLDĂ, șoalde, s. f. 1. (În expr.) ◊ (A umbla) cu șoalda = (a umbla) cu șmecherii, cu vicleșug, cu minciuni. 2. Momeală artificială pentru pești folosită în apele repezi. – Cf. săs. solt „datorie bănească; vină”.

șoaldă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șoáldă (-de), s. f. – Înșelăciune, vicleșug. Probabil din germ. Schuld „vină”, prin mijlocirea săs. scholt (Lacea, Dacor., III, 745). – Der. șoldiu, adj. (urît, dezagreabil), care a ajuns să se confunde cu șoldiu „deșelat”; șoltic, s. m. (ștrengar, șmecher); șolticărie, s. f. (minciună, înșelătorie).

șoaldă (Dicționaru limbii românești, 1939)
șoáldă f., pl. inuz. e (sas. scholt, germ. schuld, vină, abatere din drumu drept. V. șoltic). Fam. A umbla cu șoalda, a umbla cu fofîrlica, a căuta să´nșelĭ orĭ să te substragĭ [!] de la muncă.

șoaldă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șoáldă (fam.) s. f., g.-d. art. șoáldei; pl. șoálde

șoaldă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șoaldă f. înșelăciune (în jocul cu arșice): a umbla cu șoalda, a căuta să păcălească (lit. a umbla șoldiș).

șoaldă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘOÁLDĂ, șoalde, s. f. 1. (Fam.; în expr.) (A umbla) cu șoalda = (a umbla) cu șmecherii, cu vicleșug, cu minciuni. 2. Momeală artificială pentru pești folosită în apele repezi. — Cf. săs. šölt „datorie bănească; vină”.