șnep (Dicționaru limbii românești, 1939)
șnep m. (sas. schnoep, d. germ. schnepfe, becață). Porcăraș.
șnep (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șnep m. pasăre de bălți cu ciocul lung (Numenius aquaticus). [Sas. SCHNOEP = nemț. SCHNEPF].