șmecherlâc(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘMECHERLẤC,șmecherlâcuri, s. n. (Rar) Șmecherie. – Șmecher + suf. -lâc.
șmecherlâc(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) șmecherlấc (rar) s. n., pl. șmecherlấcuri
șmecherlâc(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘMECHERLẤC,șmecherlâcuri, s. n. (Rar) Șmecherie. — Șmecher + suf. -lâc.