șluc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘLUC, șlucuri, s. n. (
Reg.) Înghițitură. – Din
germ. Schluck.șluc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șluc (
reg.)
s. n.,
pl. șlúcurișluc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘLUC, șlucuri, s. n. (
Reg.) Înghițitură. — Din
germ. Schluck.