șliț - explicat in DEX

șliț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘLIȚ, șlițuri, s. n. 1. Scobitură în formă de șanț, făcută într-o piesă sau intr-un element de construcție. 2. Deschizătură făcută la marginea inferioară sau la mânecile unor obiecte de îmbrăcăminte, având un rol practic sau decorativ. ♦ Deschizătura din față a pantalonilor; prohab. – Din germ. Schlitz.

șliț (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
șlíț, șlíțuri, s.n. (reg.) ferestrău cu dinți mici.

șliț (Dicționar de neologisme, 1986)
ȘLIȚ s.n. Deschizătură la spatele sau la partea terminală a mânecilor unei haine. ♦ Deschizătură la partea anterioară a pantalonilor, servind la încheierea pe corp a acestora; prohab. [< germ. Schlitz].

șliț (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ȘLIȚ s. n. 1. șanț cu secțiune mică, într-o piesă sau într-un element de construcție. 2. despicătură la spatele sau la partea terminală a mânecilor unei haine ori la partea anterioară a pantalonilor. (< germ. Schlitz)

șliț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șliț (-țuri), s. n. – Crestătură, despicătură. Germ. Schlitz (Candrea).

șliț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șliț s. n., pl. șlíțuri

șliț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘLIȚ, șlițuri, s. n. 1. Scobitură în formă de șanț, făcută într-o piesă sau într-un element de construcție. 2. Deschizătură făcută la marginea inferioară sau la mânecile unor obiecte de îmbrăcăminte, având un rol practic sau decorativ. ♦ Deschizătura din față a pantalonilor; prohab. — Din germ. Schlitz.