șlic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘLIC s. n. v. ișlic.șlic (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șlic,
șlicuri, s.n. (reg.)
1. material granular obținut prin prepararea minereului pe cale umedă.
2. (înv.) amestec de apă cu particule de substanțe minerale în suspensie; șlam.
șlic (Dicționaru limbii românești, 1939)șlic, -cár, V.
ișlic, -car.șlic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șlic n. V.
ișlic: șlicul de samur NEGR.
șlic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘLIC s. n. v. ișlic.