șlefuitor - explicat in DEX

șlefuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘLEFUITÓR, -OÁRE, șlefuitori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în șlefuire. [Pr.: -fu-i-] – Șlefui + suf. -tor.

șlefuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!șlefuitór (-fu-i-) adj. m., s. m., pl. șlefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. șlefuitoáre

șlefuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘLEFUITÓR, -OÁRE, șlefuitori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în șlefuire. [Pr.: -fu-i-] — Șlefui + suf. -tor.