șleahtă - explicat in DEX

șleahtă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘLEÁHTĂ, șlehte, s. f. 1. (Peior.) Clică, bandă; gloată, ceată. 2. Nume dat, în trecut, nobilimii poloneze; corp de armată alcătuit din nobili polonezi. – Din pol. szlachta.

șleahtă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
șleahtă, șlehte s. f. (peior.) clică, bandă; gloată, ceată

șleahtă (Dicționaru limbii românești, 1939)
șleáhtă f., pl. șlehte (rus. rut. slĕáhta, pol. szlachta, nobleță, d. vgerm. slahta, ngerm. geschlecht, neam, rasă). Nobilimea leșească (orĭ și cea rusească) de odinioară. Fig. Iron. Clică, gașcă, ceată de oamenĭ vrednicĭ de dispreț. – Și șlahtă (după pol.). V. pospolită, moțpan.

șleahtă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șleáhtă s. f., g.-d. art. șléhtei; (cete) pl. șléhte

șleahtă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șleahtă f. 1. od. nobleța polonă: în zilele lui Albreht Craiul șleahta a pierit; 2. azi, clică, ceată; 3. (ironic) partid: șleahta ciocoiască. [Rus. ȘLIAHTA, nobleța polonă (din nemț. (GE)SCHLECHT); v. pospolită].

șleahtă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘLEÁHTĂ, (1) șlehte, s. f. 1. (Peior.) Clică, bandă; gloată, ceată. 2. Nume dat, în trecut, nobilimii poloneze; corp de armată alcătuit din nobili polonezi. — Din pol. szlachta.