șiștăvi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV.
Refl. (
Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – Din
șiștav.șiștăvi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!șiștăví (a se ~) (
pop.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se șiștăvéște, imperf. 3
sg. se șiștăveá; conj. prez. 3
să se șiștăveáscășiștăvi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV.
Refl. (
Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. —
V. șiștav.