șiștav - explicat in DEX

șiștav (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘIȘTÁV, -Ă, șiștavi, -e, adj. (Pop.; despre boabele cerealelor) Nedezvoltat, sec, mărunt. ♦ (Despre oameni și animale) Plăpând. – Din bg. șiškav.

șiștav (Dicționaru limbii românești, 1939)
șiștáv, -ă adj. (bg. šiškav, trupeș, pin [!] aluz. la paĭu grîuluĭ șiștav). Sud. Cu paĭu gros și înalt de multă ploaĭe, dar cu spicu slab și cu puține boabe: un bob (de grîŭ) șiștav (CL. 1910, 215 și 897). V. șișcav.

șiștav (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șiștáv (pop.) adj. m., pl. șiștávi; f. șiștávă, pl. șiștáve

șiștav (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘIȘTÁV, -Ă, șiștavi, -e, adj. (Pop.; despre boabele cerealelor) Nedezvoltat, sec, mărunt. ♦ (Despre oameni și animale) Plăpând. — Din bg. șiškav.