șiștar - explicat in DEX

șiștar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘIȘTÁR, șiștare, s. n. Vas de lemn sau de metal cu toartă, cu gura mai largă decât baza, folosit mai ales pentru muls laptele. [Var.: (reg.) șistár s. n.] – Din sl. šestarŭ.

șiștar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
șiștár, șiștáre, s.n. (reg.) unealtă asemănătoare cu compasul, folosită în rotărie; șișteală, șistoare.

șiștar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șiștár (-re), s. n. – Căldare, vas pentru muls. – Var. Trans. șuștar. Lat. sextarius, prin intermediul sl. šestarŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 398; Conev; Tiktin; cf. REW 7887).

șiștar (Dicționaru limbii românești, 1939)
șiștár, șuștár și șitár n., pl. e (vsl. šestarŭ, d. lat. sextarius, a șesea [!] parte din congius, o măsură p. lichide). Doniță de muls orĭ de strîns zeru scurs din caș.

șiștar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șiștár s. n., pl. șiștáre

șiștar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șiștar n. găleată de muls oile. [Slav. SESTARŬ (din lat. SEXTARIUS)].

șiștar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘIȘTÁR, șiștare, s. n. Vas de lemn sau de metal cu toartă, cu gura mai largă decât baza, folosit mai ales pentru muls laptele. [Var.: (reg.) șistár s. n.] — Din sl. šestarŭ.