șirui (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șiruí2,
șírui, vb. IV (reg.; despre sămânță) a semăna peste brazde.
șirui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ȘIRUÍ, șiruiesc, vb. IV.
Tranz. (
Pop.) A așeza o oaste în ordine de bătaie; a înșirui. – Din
șir.șiruì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șiruì v. V.
șiroì.