șirag - explicat in DEX

șirag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘIRÁG, șiraguri, s. n. 1. Șir (1). ◊ Loc. adv. În șirag = unul după altul. ♦ Grup de soldați așezați în linie de bătaie. 2. Mulțime de mărgele înșirate pe un fir pentru a fi purtate ca podoabă la gât. ♦ Mulțime de obiecte de același fel, înșirate ca mărgelele pe un fir (de sfoară sau pe o sârmă). [Var.: șireág s. n.] – Din magh. sereg „mulțime, trupă” (cu unele sensuri după șir). Cf. pol. szereg.

șirag (Dicționaru limbii românești, 1939)
șirág și (Munt. vest) șireág (ea dift.) n., pl. urĭ (ung. sereg, mulțime, trupă; pol. szereg, șir; rut. sîrb. šereg, rus. šerénga). Lucrurĭ înșirate pe un fir: șirag de smochine, de mărgele, de banĭ de aur (salbă). – Cînd e vorba de oamrnĭ orĭ de anĭ, e maĭ bine să zicĭ șir.

șirag (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șirág s. n., pl. șiráguri

șirag (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șirag n. V. șireag.

șirag (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘIRÁG, șiraguri, s. n. 1. Șir (1). ◊ Loc. adv. În șirag = unul după altul. ♦ Grup de soldați așezați în linie de bătaie. 2. Mulțime de mărgele înșirate pe un fir pentru a fi purtate ca podoabă la gât. ♦ Mulțime de obiecte de același fel, înșirate ca mărgelele pe un fir (de sfoară sau pe o sârmă). [Var.: șireág s. n.] — Din magh. sereg „mulțime, trupă” (cu unele sensuri după șir). Cf. pol. szereg.