șipurel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘIPURÉL,șipurele, s. n. (Reg.) Șipușor. – Șip2 + suf. -urel.
șipurel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) șipurél (reg.) s. n., pl. șipuréle
șipurel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘIPURÉL,șipurele, s. n. (Reg.) Șipușor. — Șip2 + suf. -urel.