șipcă - explicat in DEX

șipcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘÍPCĂ, șipci, s. f. Fiecare dintre bucățile de lemn subțiri și lungi (de formă paralelipipedică) folosite în lucrări de tâmplărie sau de dulgherie. – Din bg., scr. šipka.

șipcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șípcă (-ci), s. f. – Lemn subțire și lung de formă paralelipipedică. Bg., sb., slov. šipka, šibka (Tiktin; Candrea), din sl. šiba. – Der. șipcui, vb. (a scoate șipci dintr-un trunchi; a umple cu șipci spațiile libere ale unei armături).

șipcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șípcă (-ci), s. f. – Varietate de sturion (Acipenser sturio). – Var. șip. Rus. šip (Candrea).

șipcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
șípcă f., pl. ĭ (bg. sîrb. šipka, vargă). Sud. Bucată de scîndură tăĭată în lung, lată de vre-o 2-3 centimetri și lungă de cîțĭ-va metri și care se întrebuințează la tavane tencuite ș. a.

șipcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șípcă s. f., g.-d. art. șípcii; pl. șipci

șipcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șipcă f. șindrilă. [Serb. ȘIBKA].

șipcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘÍPCĂ, șipci, s. f. Fiecare dintre bucățile de lemn subțiri și lungi (de formă paralelipipedică) folosite în lucrări de tâmplărie sau de dulgherie. — Din bg., sb. šipka.