șipculiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘIPCULÍȚĂ,șipculițe, s. f. Diminutiv al lui șipcă. – Șipcă + suf. -uliță.
șipculiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) șipculíță s. f., g.-d. art. șipculíței; pl. șipculíțe
șipculiță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘIPCULÍȚĂ,șipculițe, s. f. Diminutiv al lui șipcă. — Șipcă + suf. -uliță.