șip - explicat in DEX

șip (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘIP¹, șipi, s. m. Specie de pește din Marea Neagră, asemănător cu nisetrul, care își depune icrele în regiunea gurilor Dunării (Acipenser sturio). – Din rus. šip.

șip (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘIP², șipuri, s. n. (Reg.) Sticlă (pentru păstrat lichide); flacon. ♦ Conținutul unei sticle. – Din magh. síp „lulea”.

șip (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)
ȘIP, șipi, s.m. Pește din fam. acipenseridae (sturioni), obișnuit de 2 m lungime, dar care poate atinge și o lungime de 6 m; singurul sturion prezent în Marea Baltică și în Oceanul Atlantic, dar existent și în Marea Neagră și Mediterana (Acipenser sturio). – V. sturion

șip (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
șip¹, șipi, s.m. (reg.) 1. (la pl.) rădăcini adventive (dezvoltate pe diferite părți ale plantei) la porumb. 2. (la pl.) coarne de cerb. 3. rădăcină de măsea. 4. (art.; în sintagmă) șipul vântului = scai vânăt.

șip (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șip (șipuri), s. n. – Sticlă, butelcă. Mag. sip „pipă” (Tiktin); schimbul semantic nu este clar. În Mold.

șip (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) șip m. (rus. šip, id). Dun. de jos. Un fel de viză (pește ganoid) lung de 80-100 de centimetri (acupenser sturio).

șip (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) șip m. (bg. šip). Munt. est. Rădăcină de măsea: măsea cu doĭ șipĭ.

șip (Dicționaru limbii românești, 1939)
3) șip n., pl. urĭ (ung. sip, lulea; rut. [d. rom.] šip, șip). Est. Flacon, sticluță: un șip de parfum.

șip (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șip¹ (pește) s. m., pl. șipi

șip (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șip² (sticlă) (reg.) s. n., pl. șípuri