șinor - explicat in DEX

șinor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘINÓR, șinoare, s. n. (Reg.) Șnur, șiret; găitan. – Din magh. zsinór.

șinor (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
șinór, -uri, (șinur, jinor), s.n. – Șnur, panglică, sfoară, șiret. „Fâșie de piele policromă folosită la decorarea cojoacelor sau a chimirelor” (Stoica, Pop 1984; Lăpuș). Șinorica, uliță prin mijlocul satului; „îi lungă ca un șnur” (Odobescu 1973). – Din germ. Schnur, prin intermediul magh. zsinór (DER).

șinor (Dicționaru limbii românești, 1939)
șinór, V. șnur.

șinor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șinór (reg.) s. n., pl. șinoáre

șinor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘINÓR, șinoare, s. n. (Reg.) Șnur, șiret; găitan. — Din magh. zsinor.