șinic (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
șiníc, șiníce, s.n. (înv. și reg.) 1. măsură de capacitate pentru cereale sau pentru alte produse agricole; vas, măsură cu care se toarnă boabele în coș la măcinat sau cu care se ia vama la moară. 2. cantitatea de grâu corespunzătoare unui șinic.
șinic (Dicționaru limbii românești, 1939)
șiníc n., pl. e (turc. șiniki [de unde și ngr. siniki și alb. bg. šinik], d. ngr. hinix [de unde și vsl. hinixŭ], din vgr. hoînix, oboroc). Vechĭ. Azĭ Olt. Baniță.