șindrui(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘINDRUÍ,șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui.
șindrui(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) șindruí(a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 să șindruiáscă
șindrui(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘINDRUÍ,șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. — Șindră + suf. -ui.