șindrilă - explicat in DEX

șindrilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘINDRÍLĂ, șindrile, s. f. (Adesea cu sens colectiv) Scândurică de brad, îngustă și subțire, care servește la acoperitul caselor; șiță, șindră. [Pl. și: șindrili. – Var.: (reg.) șindílă s. f.] – Din magh. zsindely, germ. Schindel.

șindrilă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șindrílă (-le), s. f. – Șiță, șindră, scîndurică. – Var. Mold., Trans. șindilă, Banat șindră și var. Germ. Schindel, prin intermediul mag. zsindely (Cihac, II, 388; Borcea 208; cf. Miklosich, Fremdw., 125), ceh. šindel, sb. šindra (› Banat). Der. din sl. scindĭlla (Cipariu, Elem., 60) nu este probabilă. – Der. șindrili, vb. (a acoperi cu șindrilă); șindrilar, s. m. (cel care bate șindrilă pe acoperiș).

șindrilă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
șindrílă, -e, (șindilă), s.f. – Scândură de fag, îngustă și subțire, prevăzută cu un șanț pentru îmbinări, cu care se acoperă casele și acareturile; șiță. Se utiliza preponderent în Maramureșul istoric și Lăpuș. Șindila, nume topic în Odești (Codru): „Stă mărturie unui meșteșug practicat cu decenii în urmă, azi dispărut” (Odobescu 1973). – Din germ. Schindel, prin intermediul magh. sindely (Cihac cf. DER).

șindrilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șindrílă s. f., g.-d. art. șindrílei; pl. șindríle

șindrilă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șindrilă f. scândură de lemn ce servă la învelit case. [Nemț. SCHINDEL].

șindrilă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘINDRÍLĂ, șindrile, s. f. (Adesea cu sens colectiv) Scândurică de brad, îngustă și subțire, care servește la acoperitul caselor; șiță, șindră. [Pl. și: șindrili. — Var.: (reg.) șindílă s. f.] — Din magh. zsindely, germ. Schindel.