șindrili (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘINDRILÍ, șindrilesc, vb. IV.
Tranz. A acoperi o clădire cu șindrilă; a șindrui. [
Var.: (
reg.)
șindilí vb. IV] – Din
șindrilă.șindrili (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)șindrilí, șindrilesc, (șindili), vb. tranz. – A acoperi o clădire cu șindrilă: „Drumu' și l-aș șindili / Cu șindilă de mătasă” (Memoria 2001: 63). – Din șindrilă.
șindrili (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șindrilí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. șindrilésc, imperf. 3
sg. șindrileá; conj. prez. 3
să șindrileáscășindrili (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘINDRILÍ, șindrilesc, vb. IV.
Tranz. A acoperi o clădire cu șindrilă; a șindrui. [
Var.: (
reg.)
șindilí vb. IV] — Din
șindrilă.