șindrilar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘINDRILÁR, șindrilari, s. m. Persoană care fabrică sau vinde șindrilă; meseriaș care bate șindrila pe acoperiș; șițar. [
Var.: (
reg.)
șindilár s. m.] –
Șindrilă +
suf. -ar.șindrilar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șindrilár s. m.,
pl. șindrilárișindrilar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șindrilar m.
1. cel ce acopere o casă cu șindrile;
2. cel ce le taie sau vinde.
șindrilar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘINDRILÁR, șindrilari, s. m. Persoană care fabrică sau vinde șindrilă; meseriaș care bate șindrila pe acoperiș; șițar. [
Var.: (
reg.)
șindilár s. m.] —
Șindrilă +
suf. -
ar.