șindilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘINDÍLĂ s. f. v. șindrilă.șindilă (Dicționaru limbii românești, 1939)șindílă (est) și
șindrílă (vest) f., pl.
e (germ.
schindel, d. lat.
scindula și
scándula, șindilă; ceh.
šindel, sîrb.
šindala, šindra, ung.
zsindel, zsindelĭ, V.
scîndură). Draniță, șiță, scîndurică despicată de acoperit casele țărăneștĭ:
casă acoperită cu șindilă (col). Bețișor lat (în Munt.
spetează) care se lipește pe hîrtie ca să formeze zmeu. – În Ban. și Serbia
șindilă, șindră, șîndră. V.
prăștilă.șindilă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘINDÍLĂ s. f. v. șindrilă.