șilboc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)șilbóc (-ci), s. m. – (
Trans.) Santinelă.
Germ. Schildwache (Tiktin),
cf. sb. silbok.șilboc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ȘILBÓC, șilboace, s. n. (
Reg.) Sentinelă, planton. ♦ Pază, gardă; locul unde se stă de pază. –
Germ. Schildwache.șilboc (Dicționaru limbii românești, 1939)șilbóc n., pl.
urĭ (germ.
schild-wache, de unde și sîrb.
šilbok).
Trans. Ban. Gardă, strajă, planton:
a sta la șilboc, a sta șilboc (a sta de planton, de santinelă).