șifonabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘIFONÁBIL, -Ă, șifonabili, -e, adj. (Despre țesături, hârtie, materiale plastice etc.) Care se șifonează ușor. ♦
Fig. (
Fam.) Care se supără ușor, care nu știe de glumă; irascibil, țâfnos, susceptibil. – Din
fr. chiffonnable.șifonabil (Dicționar de neologisme, 1986)ȘIFONÁBIL, -Ă adj. Care se șifonează (ușor). [Cf. fr.
chiffonnable].
șifonabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘIFONÁBIL, -Ă adj. care se șifonează (ușor). (< fr.
chiffonnable)
șifonabil (Dicționar de argou al limbii române, 2007)șifonabil, -ă, șifonabili, -e adj. care se supără ușor, care nu știe de glumă; irascibil, țâfnos, susceptibil
șifonabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șifonábil adj. m.,
pl. șifonábili; f. șifonábilă, pl. șifonábileșifonabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘIFONÁBIL, -Ă, șifonabili, -e, adj. (Despre țesături, hârtie, materiale plastice etc.). Care se șifonează ușor. ♦
Fig. (
Fam.) Care se supără ușor, care nu știe de glumă; irascibil, țâfnos, susceptibil. — Din
fr. chiffonnable.