șicui - explicat in DEX

șicui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împodobi cu șic². – Șic² + suf. -ui.

șicui (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
șicuí², șicuiésc, vb. IV (înv.; despre militari) a (se) așeza în ordine de bătaie.

șicui (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șicuí (-uésc, -ít), vb. – (Înv.) A pune în ordine de bătaie. Pol. szykować (Tiktin).

șicui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șicuí (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 să șicuiáscă

șicui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic². — Șic² + suf. -ui.