șicanator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. (Rar) Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. –
Șicana +
suf. -tor.șicanator (Dicționar de neologisme, 1986)ȘICANATÓR, -OÁRE adj. Care șicanează, căruia îi place să șicaneze; șicanier. [<
șicana +
-tor, după fr.
chicaneur].
șicanator (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘICANATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care șicanează, căruia îi place să șicaneze. (după fr.
chicaneur)
șicanator (Dicționaru limbii românești, 1939)*șicanatór, -oáre adj. Care șicanează, ĭubitor de șicană:
uniĭ avocațĭ îs șicanatorĭ.șicanator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șicanatór adj. m.,
pl. șicanatóri; f. sg. și
pl. șicanatoáreșicanator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șicanator a. și m. care șicanează, cui place a șicana.
șicanator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. —
Șicana +
suf. -
tor.