șicanat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘICANÁT, -Ă, șicanați, -te, adj. (Rar) Căruia i se fac șicane; sâcâit, necăjit de cineva pentru lucruri fără importanță. –
V. șicana.șicanat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘICANÁT, -Ă, șicanați, -te, adj. (Rar) Căruia i se fac șicane; sâcâit, necăjit de cineva pentru lucruri fără importanță. —
V. șicana.