șicana - explicat in DEX

șicana (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner.

șicana (Dicționar de neologisme, 1986)
ȘICANÁ vb. I. tr. A face șicane (cuiva), a căuta pricină; a sâcâi. [< fr. chicaner].

șicana (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ȘICANÁ vb. tr. a face șicane (cuiva), a căuta pricină; a sâcâi. (< fr. chicaner)

șicana (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șicaná (a ~) vb., ind. prez. 3 șicaneáză

șicana (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. — Din fr. chicaner.

șicanà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șicanà v. 1. a întrebuința șicane sau subtilități; 2. a intenta cuiva un proces fără cuvânt; 3. fig. a necăji pentru nimicuri.