șiboi - explicat in DEX

șiboi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘIBÓI s. m. (Bot.) Micșunea. – Din tc. șebboy.

șiboi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
șibói, șiboáie și șibóiuri, s.n. (reg.) 1. micșunea; micsandră; toporaș. 2. ciorchine (de flori).

șiboi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șibói (-i), s. m. – Floare asemănătoare cu micșuneaua (Cheiranthus cheiri). – Mr. șiboe. Tc. (per.) șebboy (Șeineanu, II, 337; Lokotsch 1743), cf. bg. šiboi, sb. seboj.

șiboi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ȘIBÓI s. n. Varietate de micșunea (Cheiranthus Cheiri). – Tc. șebboy.

șiboi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șibói¹ (plantă) (reg.) s. m.

șiboi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șibói² (ciorchine de flori) (reg.) s. n., pl. șiboáie/șibóiuri

șiboi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘIBÓI s. m. (Bot.) Micșunea. — Din tc. șebboy.

șiboĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
șibóĭ m. (turc. șebboĭ, d. pers. šeb-buĭ, d. šeb, noapte, și buĭ, mireazmă [!]; bg. šiboĭ, sîrb. šeboĭ. V. abriboĭ). Sud. Mixandră. S. n., pl. urĭ saŭ oaĭe. Strugure de florĭ, ca la rezedă, gura leuluĭ ș. a. – În est șaboĭ, mixandră.