șfichiuire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘFICHIUÍRE,șfichiuiri, s. f. Acțiunea de a șfichiui și rezultatul ei. – V. șfichiui.
șfichiuire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) șfichiuíre s. f., g.-d. art. șfichiuírii; pl. sfichiuíri
șfichiuire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘFICHIUÍRE,șfichiuiri, s. f. Acțiunea de a șfichiui și rezultatul ei. — V. șfichiui.