șfei (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘFEI, șfei, s. m. (
Iht.) Boarță. –
Et. nec.șfei (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șfei s. m.,
pl. șfei, art. șféiișfei (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘFEI, șfei, s. m. (
Iht.) Boarță. —
Et. nec.