șevalieră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘEVALIÉRĂ, șevaliere, s. f. Inel gros pe care sunt gravate embleme, inițiale etc. [
Pr.:
-li-e-] – Din
fr. chevalière.șevalieră (Dicționar de neologisme, 1986)ȘEVALIÉRĂ s.f. Inel cu sigiliu. [Pron.
-li-e-. / < fr.
chevalière].
șevalieră (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘEVALIÉRĂ s. f. inel cu sigiliu. (< fr.
chevalière)
șevalieră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șevaliéră (-li-e-) s. f.,
g.-d. art. șevaliérei; pl. șevaliéreșevalieră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘEVALIÉRĂ, șevaliere, s. f. Inel gros pe care sunt gravate embleme, inițiale etc. [
Pr.:
-li-e-] — Din
fr. chevalière.