șestină - explicat in DEX

șestină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘESTÍNĂ, șestine, s. f. (Reg.) Loc neted pe vârful unui munte. – Șest (reg. „șes” < lat.) + suf. -ină.

șestină (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
șéstină, șéstine, s.f. (reg.) 1. șes, câmpie, zăpodie, pustă; tăpșan. 2. loc mocirlos. 3. platou (pe un munte sau pe un deal). 4. (în forma: șastină) podină, platformă plutitoare pe care se instalează moara de apă. 5. lemn încovoiat și lătăreț sub roata joagărelui.

șestină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șéstină (reg.) s. f., g.-d. art. șéstinei; pl. șéstine

șestină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șestină f. lemn încovoiat și lătăreț sub roata joagărului. [Origină necunoscută].

șestină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘESTÍNĂ, șestine, s. f. (Reg.) Loc neted pe vârful unui munte. — Șest (reg. „șes” < lat.) + suf. -ină.