șest (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘEST interj. (În
loc. adv.)
Pe șest = pe furiș; în mod fraudulos. – Din
rus. șest'.șest (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ȘEST interj. ~
2. Atenție! alertă! șase (2)!. (din
rus. šest = șase și atenție!;
cf. șase, zexe, fr. vingt-deux = atenție!)
șest (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șést s.n. (reg.) șes.
șest (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)șest interj. – (
Arg.) Atenție, grijă.
Rus. šest „șase” și „atenție” (Unbegaun,
BL, IX, 105),
cf. șase, zexe, fr. vingt-deux. Mai înainte se presupunea un
sst (Ciureanu,
BF, II, 207) sau „șase” (Graur,
BL, IV, 115).
șest (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șest1 (
înv.)
interj.șest (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!șest2 (pe ~) (
fam.)
loc. adv.șest (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șest3 (persoană) (
înv.)
s. m.șest (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘEST interj. (în
loc. adv.)
Pe șest = pe furiș; în mod fraudulos. — Din
rus. șest’.