șerpurel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘERPURÉL,șerpurei, s. m. (Pop.) Șerpișor. – Șarpe + suf. -urel.
șerpurel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) șerpurél (pop.) s. m., pl. șerpuréi, art. șerpuréii
șerpurel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘERPURÉL,șerpurei, s. m. (Pop.) Șerpișor. — Șarpe + suf. -urel.