șerpuitor - explicat in DEX

șerpuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘERPUITÓR, -OÁRE, șerpuitori, -oare, adj. Care șerpuiește; care descrie o linie ondulată; șerpuind; șerpuit; sinuos. [Pr.: -pu-i-] – Șerpui + suf. -tor.

șerpuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șerpuitór (-pu-i-) adj. m., pl. șerpuitóri; f. sg. și pl. șerpuitoáre

șerpuitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șerpuitor a. care curge șerpuind.

șerpuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘERPUITÓR, -OÁRE, șerpuitori, -oare, adj. Care șerpuiește; care descrie o linie ondulată; șerpuind, șerpuit; sinuos. [Pr.: pu-i-] — Șerpui + suf. -tor.