șerpișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘERPIȘÓR, șerpișori, s. m. Diminutiv al lui
șarpe; șerpurel;
fig. om zglobiu, neastâmpărat. –
Șarpe +
suf. -ișor.șerpișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șerpișór s. m.,
pl. șerpișórișerpișor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘERPIȘÓR, șerpișori, s. m. Diminutiv al lui
șarpe, șerpurel;
fig. om zglobiu, neastâmpărat. —
Șarpe +
suf. -
ișor.