șerpariță (Dicționaru limbii românești, 1939)șerpáriță f., pl.
e (d.
șerpe). Oloisă, o plantă grasă perpetuŭ verde (
sedum neglectum Hildebrandii saŭ
Sartorianum), cu maĭ multe varietățĭ (ca
sedum acre ș. a.). Altă plantă (
lathraea squamaria). Altă plantă, (
polýgala vulgaris).
șerpariță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șerpáriță s. f.,
g.-d. art. șerpáriței; pl. șerpárițeșerpariță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șerpariță f.
Bot. amăreală.