șerlai (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘERLÁI, șerlai, s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina și cu frunzele lânos-păroase și cu flori albe (
Salvia aethiopis). [
Pl. și: (
n.)
șerlaie] – Din
germ. Scharlei.șerlai (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)șerlái (-i), s. m. – Varietate de salvie (Salvia sclarea).
Germ. Scharlei (Tiktin).
șerlai (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șerlái (
reg.)
s. m./
s. n.,
pl. șerlái/șerláie, art. șerláii/șerláieleșerlai (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘERLÁI, șerlai,
s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina și cu frunzele lânos-păroase și cu flori albe (
Salvia aethiopis). [
Pl. și: (
n.)
șerlaie] — Din
germ. Scharlei.