șerbi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘERBÍ, șerbesc, vb. IV
Intranz. (
Înv.) A servi ca șerb, a fi șerb. – Din
șerb.șerbi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șerbí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. șerbésc, imperf. 3
sg. șerbeá; conj. prez. 3
să șerbeáscășerbì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șerbì v. a (se) face șerb.
șerbi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘERBÍ, șerbesc, vb. IV.
Intranz. (
înv.) A servi ca șerb, a fi șerb. — Din
șerb.