șeptime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘEPTÍME, șeptimi, s. f. A șaptea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. –
Șapte +
suf. -ime.șeptime (Dicționaru limbii românești, 1939)șeptíme f. (din
șepte, șapte). A șaptea parte din ceva.
șeptime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șeptíme s. f.,
g.-d. art. șeptímii; pl. șeptímișeptime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șeptime f. a șaptea parte dintr´un tot.
șeptime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘEPTÍME, șeptimi, s. f. A șaptea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. —
Șapte +
suf. -
ime.