șepcuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘEPCÚȚĂ,șepcuțe, s. f. Diminutiv al lui șapcă; șapcă mică. – Șapcă + suf. -uță.
șepcuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) șepcúță s. f., g.-d. art. șepcúței; pl. șepcúțe
șepcuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘEPCÚȚĂ,șepcuțe, s. f. Diminutiv al lui șapcă; șapcă mică. — Șapcă +suf. -uță.