șepcar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘEPCÁR, șepcari, s. m. Persoană care confecționează (și vinde) șepci. –
Șapcă +
suf. -ar.șepcar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)șepcar, șepcari s. m. (peior.) activist de partid (
în anii regimului comunist).
șepcar (Dicționaru limbii românești, 1939)șepcár, V.
șăpcar.șepcar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șepcár s. m.,
pl. șepcárișepcar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘEPCÁR, șepcari, s. m. Persoană care confecționează (și vinde) șepci. —
Șapcă +
suf. -
ar.