șenilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘENÍLĂ, șenile, s. f. Bandă metalică continuă de rulare a unor vehicule, constituită din plăci metalice articulate între ele, înfășurată peste roțile vehiculului situate pe aceeași parte, pentru a se obține o suprafață mai largă de contact cu terenul și o tracțiune mai mare decât a roților obișnuite în timpul deplasării. – Din
fr. chenille.șenilă (Dicționar de neologisme, 1986)ȘENÍLĂ s.f. (
Tehn.) Organ de rulare al unor vehicule, format dintr-o bandă metalică continuă care se înfășoară peste roți. [< fr.
chenille].
șenilă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘENÍLĂ s. f. organ de rulare al unor autovehicule, dintr-o bandă metalică continuă care se înfășoară peste roți. (< fr.
chenille)
șenilă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)șenilă, șenile s. f. 1. (
la încălțăminte) talpă foarte groasă.
2. (
prin ext.) încălțăminte cu talpă foarte groasă.
șenilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șenílă s. f.,
g.-d. art. șenílei; pl. șeníleșenilă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘENÍLĂ, șenile, s. f. Bandă metalică continuă de rulare a unor vehicule, constituită din plăci metalice articulate între ele, înfășurată peste roțile vehiculului situate pe aceeași parte, pentru a se obține o suprafață mai largă de contact cu terenul și o tracțiune mai mare decât a roților obișnuite în timpul deplasării. — Din
fr. chenille.