șemineu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘEMINÉU, șemineuri, s. n. (
Livr.) Cămin (pentru foc). – Din
fr. cheminée.șemineu (Dicționar de neologisme, 1986)ȘEMINÉU s.n. Sobă mare ca un cuptor în zid, folosită la încălzirea unei camere; cămin. [Pl.
-ee, -euri. / < fr.
cheminée].
șemineu (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘEMINÉU s. n. sobă joasă, mare, zidită în perete, cu vatra larg deschisă; cămin. (< fr.
cheminée)
șemineu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șeminéu s. n.,
art. șeminéul; pl. șeminéurișemineu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘEMINÉU, șemineuri, s. n. Cămin (pentru foc). — Din
fr. cheminée.