șelărie - explicat in DEX

șelărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘELĂRÍE¹ s. f. Meseria șelarului. – Șelar + suf. -ie.

șelărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘELĂRÍE², șelării, s. f. Locul unde se confecționează sau se vând șei ori alte obiecte de harnașament. – Șa + suf. -ărie.

șelărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
șelăríe f. (d. șea, șele). Meseria saŭ prăvălia șelaruluĭ.

șelărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șelăríe s. f., art. șelăría, g.-d. art. șelăríei; (ateliere) pl. șelăríi, art. șelăríile

șelărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șelărie f. 1. comerțul șelarului; 2. șele și hamuri de cal.

șelărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘELĂRÍE¹ s. f. Meseria șelarului. — Șelar + suf. -ie.

șelărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘELĂRÍE², șelării, s. f. Locul unde se confecționează sau se vând șei ori alte obiecte de hamașament. — Șa + suf. -arie.