șeluță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘELÚȚĂ,șeluțe, s. f. Diminutiv al lui șa. – Șa + suf. -uță.
șeluță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) șelúță (rar) s. f., g.-d. șelúței; pl. șelúțe
șeluță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘELÚȚĂ,șeluțe, s. f. Diminutiv al lui șa. — Șa + suf. -uță.